„Când am fost concediat, am avut inima frântă, mă simțeam jenat, umilit, supărat frustrat și nervos. Eram copleșit de multe emoții și nici una dintre ele nu era bună. A fost un moment îngrozitor din viața mea, m-am simțit norocos să am prieteni și familia care au fost atât de buni cu mine și mi-au oferit sprijin. Mi-au spus că era greșeala șefului meu, nu a mea, mi-au spus că orice alta companie ar fi norocoasă să mă aibă și mi-au spus că le-a părut foarte rău pentru mine.”
Ți se pare cunoscut scenariul acesta?
Sunt cuvintele pe care le-am extras dintr-un text scris de unul dintre mentorii mei, Rich Litvin, dar mi se potrivesc foarte bine mie, pentru momentul meu din viată când am trecut printr-o astfel de situație, doar că nu fusesem concediată, ci fusesem, dacă vrei, renegată de echipa pe care o construisem de la zero și pe care o consideram în mod greșit. o familie. Spun în mod greșit pentru că acum știu bine că nu ajută cu nimic să ne raportăm la serviciu ca la o familie pentru că raporturile nu sunt și nu pot fi aceleași.
A fost într-adevăr momentul în care am crezut că totul s-a dărâmat, când mergeam pe stradă și nu mai știam cine eram. Mă raportam atât de tare la statutul pe care îl avusesem, încât acum părea că nu mai exist.
E dureros, e foarte dureros, și știu că sunt astăzi oameni care trec printr-o astfel de situație. Tocmai de aceea scriu acest newsletter, din suflet, din inimă și din dorința de a nu vă lăsa în victimizare. Nu e momentul să vă victimizați și da, nu e nici momentul să vă uitați în afara voastră și să vă gândiți doar la cât de răi sunt șefii voștri sau la cât de rea este compania voastră pentru că vă concediază.
Uitați-vă la voi, uitați-vă la voi din perspectiva: ce beneficiu am eu în momentul acesta? care sunt lucrurile pe care am vrut dintotdeauna să le fac și nu le-am făcut pentru că aveam serviciul și căutați în continuare beneficiile situației prin care treceți.
Am mai scris la un moment dat despre legea dualității și despre cum atunci când ni se întâmplă ceva rău vedem doar partea negativă acelei situații, iar atunci când ni se întâmplă ceva bun (de fapt, ceva ce percepem rău sau bun) vedem doar partea pozitivă a lucrurilor. Întotdeauna ne scapă cealaltă jumătate și întotdeauna luăm decizii fără să luăm în calcul această jumătate.
Tocmai pentru că din nou este o perioadă provocatoare pentru mulți oameni și poate și pentru tine, cel care citește acum acest newsletter, te invit să îți amintești de legea dualității și să pui pe hârtie, tu cu tine, sincer și dureros de sincer, care sunt avantajele pe care le ai în situația negativă care ți se întâmplă acum și care sunt dezavantajele pe care le-ai fi avut dacă ai fi continuat în situația pentru care îți pare rău că s-a încheiat.
Hai să îți spun la final și avantajele mele atunci când echipa pe care o creasem de la zero și pe care o iubeam ca pe familia mea m-a renegat, creându-mi, de fapt, cel mai bun moment din viața mea:
-
- Dacă nu s-ar fi întâmplat asta probabil eram încă acolo în statutul de angajat.
-
- Dacă nu s-ar fi întâmplat asta probabil că încă nu știam altceva decât să plec de dimineață la serviciu și să mă întorc seara de acolo, entuziasmată, sigur, de ceea ce făceam, dar nu știam că există și o altă viață în jurul meu.
-
- Dacă nu s-ar fi întâmplat asta, nu as fi învățat cu adevărat să fiu manager și lider
- Dacă nu s-ar fi întâmplat asta, nu mi-aș fi dat seama că, indiferent de cât de importantă și buricul pământului mă consideram eu în acel loc, nu eram proprietarul acelei afaceri și toți clienții se raportau la mine ca la un alt angajat, deși eu mă credeam cu buricul pământului.
Și aș putea continua….
Sigur, spun lucrurile acestea la niște ani distanță. În cei doi ani imediat după, plângeam pe stradă și mi se părea nedrept tot ceea ce mi se întâmplase. Și probabil că și tu ai să plângi o perioadă, și ție o să ți se pară nedrept nedrept o perioadă, dar pune-ți un termen. Plângi până în ziua x la ora y, după care gata, șterge-ți lacrimile, și caută avantajele situației, și vezi ce construiești de acolo.
Tu știi acum că există legea dualității. Eu nu am știut.

