Este sambata si, in linistea casei in care sunt acum singura pentru cateva ore, imi ascult mentorul online. El nu stie nici despre mine, nici ca imi este mentor, dar asta nu conteaza. Ce conteaza este ca ascult idei despre coaching, il vad lucrand cu o persoana si acela este momentul cand inteleg cat de multe bariere inca imi pun.
Astazi insa dau inca una la o parte.
Am ales acum sa dau deoparte ideea ca pe blogul meu trebuie sa am imagini la fiecare articol.
Am ales acum sa dau deoparte ideea ca, daca nu scriu cu diacritice, este o dovada de lipsa de profesionalism.
Am ales acum sa nu mai editez nimic din ce scriu, ci doar sa scriu.
Eu scriu pentru scris, pentru cum ma face sa ma simt, pentru energia pe care o transmite catre tine, nu scriu (sau nu mai vreau sa scriu) ca sa ma promovez.
Gandul de a alege fotografii, gandul de a edita ma blocheaza si de aceea nu am mai scris de luni bune. Doar alegerea de a ma lasa libera sa scriu cum simt imi da acum energia de care avem in general nevoie pentru a crea. Cand nu creez, nu descopar, nu gresesc, nu aduc valoare, nu castig bani, nu atrag clienti, imi neg esenta.
Daca tu, cel care citesti acum, identifici si tu acele parti din viata ta in care te impiedici de forma, de faptul ca ti se spune ca trebuie sa faci intr-un anume fel ca sa ai succes, dar tu simti altfel, tine minte!
Vocea ta si esenta ta nu se mai simt cand cosmetizezi!
Ceea ce esti tu si ceea ce tu vrei sa pui in lume dispare sub straturi de tencuiala de genul asta, convingeri, limitari pe care le imbratisezi fara sa iti dai seama si cu care apoi chiar te mandresti si spui „asa sunt eu”.
Tu esti liber! Eu sunt libera sa scriu pe blogul meu fara diacritice si fara fotografii si cei care au nevoie de vocea mea in lume sunt alaturi de mine si de ceea ce scriu fara necosmetizari!
RO 
EN