Este interesant, nu e așa, că verbul a concedia și substantivul concediere sunt din acceași familie cu concediul, dar totuși cele doua cuvinte sunt în sfere complet diferite. Dacă de concediu ne bucurăm, de concediere niciodată nu se bucură nimeni, nici cel care trebuie să facă acest lucru, nici cel care trebuie să plece.
Am ales să vorbesc despre acest subiect în newsletterul de săptămâna aceasta, mai ales cu gândul la antreprenori, dar și la manageri, pentru că întâmplarea face ca să ne aflăm într-un context despre care lumea spune că este unul de recesiune. Și da, este recesiune, (fac aici o scurtă paranteză – recesiunea este un ciclu economic firesc. Nu știu de ce ne sperie atât de mult, pentru că ar trebui să știm că urmează și să ne pregătim pentru ea încă din perioada de înflorire).
Subscriu la ceea ce citeam în newsletterul lui Răzvan Căzănescu și anume că este lipsit de etică ca exact în perioade de recesiune companiile să ajungă să facă concedieri masive. În realitate, concedierea ar trebui să fie un instrument corect de ambele părți.
Pentru a fi just pentru ambele tabere, el începe de la o prezentare corectă și etică a responsabilităților și continuă cu procesul de evaluare.
Cu mâna pe inimă, câți dintre noi facem cu adevărat în calitate de antreprenori sau manageri ai departamentelor evaluările așa cum ar trebui?
Ne evaluăm angajații o dată pe an, la începutul anului, pentru anul anterior și nu întotdeauna folosim instrumente cu ajutorul cărora să notam aspecte de care trebuie să țină cont angajatul și pe baza cărora să dăm exemple concrete la evaluare.
Probabil că și mai puțini dintre noi sunt obișnuiți să evalueze angajații periodic. Să o facă poate trimestrial pentru cei mai vechi, iar cu siguranță, pentru cei aflați în perioada de probă o dată la două săptămâni și apoi, după perioada de probă, în următoarele 3 luni, la o lună.
Nu facem lucrul acesta și evident că fiecare angajat, ca ființă umană ce este, trăiește în propria percepție asupra muncii sale. Neavând o evaluare obiectivă, bazată pe responsabilități concrete și efectuată periodic, nu știe dacă lucrează sau nu bine, nu știe dacă este sau nu în pericol. Poate că mai primește din când în când de la noi un bravo sau a ieșit bine ce ai făcut pană acum și evident își întărește impresia ca lucrurile merg foarte bine.
Nu evaluăm rezultate. Ci ne canalizăm atenția cel mult pe comportamente, atitudine sau ceea ce ni se pare că ar putea să fie un rezultat. Iar când ajunge cuțitul la os și analizăm din perspectivă reală rezultatele companiei, uitându-ne peste cifre, atunci se ajunge la a analiza rezultatului angajatului și cât este de indispensabil, de fapt, în companie.
Spun încă o dată că susțin ceea ce spune Răzvan Căzănescu, și anume: că nu este etic să apelăm la concedieri doar în momentul în care cifra de afaceri scade. Trebuie să facem evaluări permanent și să avem curajul să concediem cât mai repede o persoană care nu își atinge rezultatul, pentru că este cu atât mai bine atât pentru companie cât și pentru ea.
În general, prefixul con înseamnă împreună. Am căutat originea cuvântului concediere. Acesta vine din franceză și în esență această acțiune a concedierii implică un context în care și celălalt știe că lucrurile nu stau suficient de bine pentru ca el să rămână în companie.
Practic newsletter-ul despre concediere se transformă în newsletterul despre evaluare, însă așa mi se pare corect.
Revenind la ideea ca etimologic cuvântul concediu este din acceași familie cu a concedia – sau doar seamănă? (trebuie să verificăm, nu e asa?) sunt de părere că, dacă și angajatul ar vedea din evaluările constante că nu își poate atinge rezultatele, ar putea privi concedierea ca pe un moment dur, în care i se pune oglinda în față și își ia concediu de la responsabilitățile ce reprezintă o corvoadă. Însă de cele mai multe ori concedierea are loc brusc fără a avea în spate evaluări periodice, iar angajatul are parte de un șoc, o suferință mult prea mare ca să mai poată vedea aspectele pozitive. Ar putea vedea concedierea ca pe ocazia de a ieși din contextul în care se află, de a-și da singur concediu pentru a-și îmbunătăți rezultatele. Mă bazez aici din nou pe etimologia celor 2 cuvinte.
Dacă este ceva la care te îndemn, într-un context în care, deși nu aș vrea să ți se întâmple, ajungi să fii concediat, este să te ocupi întâi de emoția pe care o vei resimți cu siguranță în acel moment ȘI SĂ NU IEI DECIZII ÎNAINTE. După care, oricât de ciudat sau de sadic ar părea, te invit să pui pe hârtie
a. beneficiile pe de care le aica om și/sau ca profesionist din faptul că a avut loc acea concediere și
b. dezavantajele dacă a-i fi rămas în continuare la locul de muncă de la care ai fost concediat.
Este important să ai această imagine de echilibru, pentru a putea să îți dai seama cum anume poți evalua și poți trece mai departe peste acest moment dur.
RO 
EN